O scurta sedere in spital saptamana asta mi-a reintarit increderea in 3 chestii:
(1) empathy is overrated – nimanui nu-i pasa de boala altuia decat pentru maxim 5 secunde; e si normal, nimeni nu se interneaza din prea mult timp liber (“Auzi, iesim pe la vreo terasa in seara asta?” “Ba, nu stiu, m-as duce pe la un spital sa vad care mai e miscarea…”)
(2) pentru absolut orice exista de spus pe lumea asta exista doua moduri de a spune acel ceva: the nice way and the nasty way; din pacate pentru personalul medical romanesc, exista si un adagiu – alegerea modului in care spui ceva tine exclusiv de cat de mult sau de putin marlan esti si nu are nici o legatura cu stressul de la munca, problemele de acasa sau societatea
(3) there is humor in everything – chiar si in spital; evident ca nu tot timpul si evident ca e un umor mai negru, asa, dar ce alta reactie decat una amuzata poti avea cand vezi ca pe fisa de externare eventualele complicatii aparute in urma internarii poarta denumirea alternativa de “comorbiditati”? “Domnu’ Gajora, nu mai aveti treaba aia morbida pentru care v-ati internat, da’ v-ati pricopsit cu o comorbiditate cat ati stat pe la noi, veniti saptamana viitoare si-o tratam si pe aia.”
Vivat sistemul medical romanesc, hai liberare!
